Unele legi importante si glumete

Regula regulelor

Există reguli pentru alegerea unei soluţii, dar nu există reguli pentru alegerea acestor reguli.

Legea problemelor

Dacă în problemă sunt implicate mai puţin de trei variabile, această nu este o problemă, iar dacă numărul lor este mai mare decât opt, atunci problema este irezolvabilă.

Criteriul criteriilor

Pentru orice calitate sau proprietate, cărora aţi dori să le daţi apreciere, se vor găsi întotdeauna cel puţin trei criterii contradictorii, ce se exclud reciproc.

Postulatul ipotezelor

Numărul ipotezelor rezonabile, capabile să explice orice fenomen concret, este infinit.

Principiul rezultatului final

Prin definiţie: când cercetaţi necunoscutul, atunci nu se ştie ce veţi descoperi.

Teorema despre adâncimea băltoacei

Nu poţi spune nimic despre adâncimea unei băltoace, până nu cazi în ea.

Legea I a disrutei

Nu te angaja niciodată în dispută cu un prost, căci oamenii ar putea să nu observe deosebirea dintre voi.

Legea II a diaputei

Cine strigă mai tare, aceluia i se dă cuvântul.

Definiţia plagiatului şi a cercetării

Dacă furăm de la unul, acesta se numeşte plagiat, dacă de la mai mulţi – cercetare.

Postulatul experienţei de lucru

Experienţa de lucru, acumulată de experimentator, este direct proporţională cu numărul de aparate pe care el le-a deteriorat.

Postulatele de bază ale experimentelor

1. Instrumentul scăpat din mână cade anume acolo unde poate cauza cât mai multă stricăciune.
2. După demontarea şi asamblarea unui anumit dispozitiv rămân în plus câteva piese.
3. Cantitatea pieselor de rezervă acumulate este invers proporţională necesităţii lor.
4. Dacă un bloc al maşinii poate fi montat incorect, atunci se va găsi totdeauna un om care o va face.
5. Toate tuburile de cuplare ermetică curg.
6. În urmă oricărui calcul numărul, corectitudinea căruia este evidentă, se transformă în sursă de noi greşeli.
7. Necesitatea modificărilor radicale creşte continuu, pe măsură ce proiectul se apropie de sfârşit.

Principiul pieselor importante

Dacă o piesă oarecare va cădea de pe masa de lucru, atunci probabilitatea găsirii ei este invers proporţională importanţei pe care ea o are pentru terminarea experimentului.

Legea compensaţiei

Experimentul poate fi considerat reuşit, dacă aruncând o jumătate din toate datele acumulate, veţi reuşi să înregistraţi o coincidenţă aproape deplină cu teoria.

Axioma instrucţiei

Atunci când toate modalităţile dumneavoastră de a efectua experimentul vor ieşua, citiţi instrucţia.

Legea întrebărilor

Întrebările mărunte se rezolvă rapid, iar cele mai importante nu se rezolvă nicicând.

Regula termenilor de realizare a proiectului (90 pe 90)

Primele 90% ale lucrării consumă 10% de timp, iar ultimele 10% – restul 90% din timpul prevăzut.

Legea "terţului exclus"

În domeniul cercetărilor şi elaborărilor din trei parametri pot fi definiţi, concomitent, numai doi:
1) dacă este indicat scopul şi modalitatea atingerii lui, atunci nu poţi ghici, cât te va costa;
2) dacă suntem limitaţi în timp şi resurse, este imposibil să prezici, ce parte din angajament va fi îndeplinită;
3) dacă scopul este bine definit şi se alocă o sumă concretă de bani, apoi nu poţi prezice, când va fi atins acest scop.
Dacă, totuşi, aţi reuşit să definiţi toţi cei trei parametri, aceasta înseamnă, că nu aveţi de afacere cu cercetări şi elaborări.

Legea cheltuielilor

Cheltuielile tind să se egaleze cu veniturile.

Principiul relativităţii

Orice lucrător mai tânăr decât dumneavoastră este lipsit de experienţă, iar orice lucrător mai în vârstă cu 5 ani decât dumneavoastră este bătrân şi rămas în urmă de viaţă.

Legea imposibilului

Dacă un savant eminent, ce îmbătrâneşte deja, afirmă, că ceva este posibil, el aproape la sigur, că are dreptate. În schimb, dacă el consideră, că ceva este imposibil, aceasta înseamnă, mai mult ca probabil, că el greşeşte.

Legea erorilor

Specialistul calificat este acela care evită cu succes greşelile mici, mişcându-se necontenit spre o eroare globală.

Legea competenţei

Dacă eşti competent într-un domeniu, aceasta nu înseamnă, că nu vei face prostii în alte domenii.

Legea 8 / 10 / 12

Opt oameni se descurcă cu munca a zece oameni mai bine decât doisprezece.

Axioma minţii

Volumul total de minte pe globul pământesc este o mărime constantă, iar populaţia creşte.

Legea muncii de creaţie

Cu cât mai mult lucrezi asupra ideii tale, cu atât mai mult te convingi, că ea aparţine altuia.

Legea fermităţii

Omul care posedă un singur ceasornic, ştie cu fermitate ce oră este. Omul care are mai multe ceasornice nu este convins deloc de exactitatea orei.

Legea costului

Compromisul întotdeauna ne costă mai scump decât oricare alte alternative.

Observaţie

Prietenii vin şi pleacă, iar duşmanii se acumulează.

Despre numerele interesante

Titlul ne sugerează, desigur, că este vorba despre un sofism împrumutat din teoria elementară a numerelor. Numerele pot, fireşte, prezenta interes din diferite puncte de vedere. Astfel, un poet, care şi-a dedicat una din odele sale unei femei de treizeci de ani, manifesta, evident, un interes deosebit pentru numărul 30. Acest poet considera, că la vârsta în cauză femeile sunt extrem de atrăgătoare.
Pentru un specialist în teoria numerelor numărul 30 prezintă, credem, un interes şi mai mare, căci acesta este cel mai mare număr, care are următoarea proprietate: toate numerele mai mici decât el şi care nu au cu el divizori comuni sunt prime.
Nu este mai puţin interesant şi numărul 15873: dacă el este înmulţit pentru început cu orice cifră, adică cu orice număr de la 1 până la 9, iar mi apoi cu 7, rezultatul va fi întotdeauna un număr format prin repetarea cifrei alese pentru prima înmulţire.
Proprietăţi şi mai interesante posedă numărul 142 857: înmulţindu-l de fiecare dată la numerele de la 1 până la 6, veţi obţine permutări ciclice din unele şi aceleaşi şase cifre, din care e format.
Apare întrebarea: dar există oare numere neinteresante?
Cu ajutorul unor raţionamente elementare putem demonstra următoarea afirmaţie.

TEOREMĂ. Numere neinteresante nu există.
Demonstraţie.
Dacă ar exista numere plictisitoare, atunci toate numerele le-am putea diviza în două clase: numere interesante şi numere neinteresante. În mulţimea numerelor neinteresante se va găsi, neapărat, un număr care este cel mai mic printre numerele neinteresante.
Dar cel mai mic dintre numerele neinteresante deja este un număr interesant. Aşa că el trebuie extras şi transferat în mulţimea numerelor interesante.
Dar în mulţimea numerelor neinteresante rămase vom găsi din nou un cel mai mic număr.
Repetând acest proces destul de frecvent, putem face interesant orice număr neinteresant.
Ceia ce trebuia de demonstrat.