Problema iepurilor Fie data o pereche de iepuri. Se stie ca fiecare pereche de iepuri produce in fiecare luna o noua pereche de iepuri, care la randul sau devine productiva la varsta de o luna. Sa se determine cate perechi de iepuri vor fi dupa n luni. Initial vom remarca istoria acestei probleme si apoi solutia ei, precum si alte probleme ce tin de ea. Vorbind de matematica din antichitate fiecare ar numi asa matematicieini ca Euclide, Pytagoras, Heron s.a. Unul dintre cei mai ilustri matematicieni a Evului Mediu, de rand cu Viete, ar fi Leonardo din Pisa, cunoscut sub numele Fibonacci (prescurtare de la filus Bonacci, adica fiul lui Bonacci). Fibonacci, nascut in Italia, in 1175, a fost educat in Nordul Africii, unde tatal sau detine un post diplomatic. Revenind in Italia, in 1202 publica un tratat de matematica cu titlul "Liber abaci". Acest tratat contine aproape toata informatia acelui timp, referitoare la aritmetica si algebra, si care a avut un rol important pe parcursul urmatoarelor secole in dezvoltarea matematicii in Europa. In particular, in baza acestui tratat, europenii au luat cunostinta de scrierea arabica a numerelor, adica de sistemul de numeratie pozitional arab. La fel, in 1220 publica "Practica geometrica", in 1225 "Liber quadratorum". Tratatul "Liber abaci" a fost reeditat in 1228. Una din problemele discutate in "Liber abaci" este anume "problema iepurilor", (p. 123-124 in editia anului 1228) prezentata la inceputul acestui material. Sa trecem la rezolvarea acestei probleme. Fie fn numarul de perechi de iepuri dupa n luni. Numarul de perechi de iepuri dupa n + 1, notat prin fn+1, va fi numarul de perechi la luna n, adica fn, plus numarul de iepuri nou-nascuti. Cum iepuri se nasc din pereche de iepuri cu varsta mai mare de o luna, iepuri nou-nascuti vor fi fn-1 perechi.
Asadar am obtinut un sir numeric definit in mod recurent. Scriind termenii acestui sir, determinam
Astfel "problema iepurilor" s-a redus la rezolvarea ecuatiei functionale (1), adica la determinarea termenului general fn a sirului, care verifica relatia (1) in conditiile (2). Presupunem ca sirul fn are forma
Substituim fn in (1), si obtinem
Revenind la sirul Fibonacci, constatam ca acest sir se determina univoc, si unicitatea este dictata de primii doi termeni, adica de conditiile initiale (2). Sunstituind n = 0 si n = 1 in (6), se obtine sistemul liniar In final, termenul de rang n al sirului Fibonacci are forma
Demonstratie.
Sumand parte cu parte egalitatile anterioare se obtine 2°. f1 + f3 + f5 + ... + f2n-1 = f2n. 3°. f2 + f4 + ... + f2n = f2n+1 - 1. Proprietatile 2° - 3° se demonstreaza similar cu 1°.
Demonstratie. Se observa cu usurinta ca are loc relatia Din aceasta relatie, deducem egalitatile
Demonstratie. Desigur, cunoscand forma generala a termenului fn (a se vedea (9) se poate de substituit in (10) si de aratat ca are loc egalitatea. Cu toate acestea, vom demonstra (10) utilizand metoda inductiei matematice. Vom face inductia dupa m Î N. Pentru m = 1, egalitatea (10) devine Astfel baza inductiei este verificata (m = 1; m = 2). Fie (10) este adevarata pentru m = k si m = k + 1 si vom demonstra ca este adevarata si pentru m = k + 2. Asadar, fie sunt adevarate egalitatile
6°. f2n = fn-1fn + fn·fn+1. Demonstratia rezulta din (10) punand m = n. 7°. Termenul f2n se divide prin fn. Demonstratie. Din 6° rezulta 8°. 9°. Proprietatile 8° - 9° fiind consecinte directe din 6°, raman sa fie demonstrate independent.
Demonstratie. Vom demonstra egalitatea (11) prin inductie dupa n. Pentru n = 2 egalitatea (11) devine Fie (11) este adevarata pentru n si vom demonstra ca este adevarata si pentru n + 1. Asadar fie are loc egalitatea 11. Sa se arate ca daca n este divizibil prin m atunci fn este divizibil prin fm. Demonstratie. Fie n m, adica n = mk. Vom demonstra proprietatea (11) prin inductie dupa k. Pentru k = 1, n = m, si deci, fn evident este divizibil prin fm. Presupunem ca fmk este divizibil prin fm. Sa examinam fm(k+1). Cum fm(k+1) = fmk+m si utilizand egalitatea (10) se obtine Alte proprietati ce tin de divizibilitate, geometrie, teoria algoritmilor etc. pot fi consultate in Bibliografia indicata la sfarsitul acestei lucrari.
|